Fii propriul tau salvator, nu victima sau agresor!

In familie, la serviciu sau pe strada- la tot pasul te lovesti de neplaceri, mai mici sau mai mari. Important este cum reusesti sa le intampini. Te doboara sau te intaresc?  Victimizarea este o reactie ca oricare alta, un tip de raspuns, o modalitate de a face fata provocarilor. O victima adevarata fuge de un agresor, in cautarea unui salvator. Si totusi, postura de victima poate fi considerata avantajoasa, cel putin din anumite puncte de vedere. Altfel spus, atunci cand alegi sa-ti plangi de mila, vizezi un avantaj de pe urma acestei atitudini. Pozand in victima, te bucuri de niste beneficii secundare!!! Compasiunea pe care o starnesti celor din jur iti aduce alinare. Cand ai parte de sprijin, consideri ca aceasta confirmare vine ca o recunoastere a faptului ca suferinta ta este justificata. In virtutea deziluziei, primesti un premiu de consolare: iti gasesti salvatorul! Cele mai periculoase sunt falsele victime, dar si agresorii vicleni care intra deghizati in triunghiul agresor-victima-salvator, cu intentia de a denigra salvatorii.
SEMNALMENTE SI TRATAMENTE:
TENDINTA DE A DRAMATIZA cele mai mici neplaceri intretine o stare de tensiune interioara, pe fondul careia se creeaza o sensibilitate exagerata, care perpetueaza acest gen de pozitionare.
ACCENTUL PUS PE NEDREPTATE amplifica proportiile oricarei neintelegeri. Victima se simte nedreptatita si insinueaza acuze. Cand li se atribuie rele intentii, oamenii au tendinta sa se apere, devenind astfel agresivi, ceea ce sporeste tensiunea si declanseaza conflictul. Acest cerc vicios alimenteaza credinta victimei ca este defavorizata.
SENTIMENTUL DE EXPLOATARE indreptat ca o acuza impotriva celorlalti tradeaza slabiciune. Realitatea este ca dificultatea ta de a refuza nu-i face pe ceilalti vinovati. Responsabilitatea de a te lasa sau nu pe mana altora iti revine in totalitate. Mai bine invata sa spui nu atunci cand este cazul!
MINIMALIZAREA EFORTURILOR CELORLALTI de a te sprijini nu face decat sa-ti accentueze drama. Ca si cand ti-ai dori sa traiesti intr-o lume straina si rea, sesizezi numai aspectele negative. Pe langa nepasare si aroganta, unii oameni mai dau dovada si de bunatate, daca esti dispusa sa observi. Mai mult, comportamentul celorlalti vine deseori in intampinarea asteptarilor tale. In mod misterios, unii oameni iti intuiesc intentiile si temerile. Ca atrasi de un magnet, vor veni catre tine cu ceea ce astepti de la ei. Nu trebuie decat sa observi!
Pornind de la premisa ca trebuie sa te feresti de oameni, le vei gasi numai defecte. Cu toate ca nu-i om fara cusur, pe tine te deranjeaza critica, atunci cand este indreptata asupra ta. Trebuie pastrat un echilibru intre aprecierile meritate si critica constructiva!
AMPLIFICAREA MICILOR NEINTELEGERI este intotdeauna in detrimentul armoniei la care pretinzi ca aspiri. Din dorinta de a juca un anumit rol, ne scriem un scenariu potrivit. Cand exista o confuzie, poti sa interpretezi gresit in loc sa clarifici. Exprimandu-ti nemultumirile vei avea ocazia sa primesti lamuririle de care ai nevoie.
REFUZUL ORICARUI SPRIJIN din partea celor din jur este o incercare de a-i pedepsi pe cei care nu ti-au fost alaturi. Dar respingand ajutorul te autosabotezi. O modalitate mai inteleapta ar fi sa inveti sa ceri si sa accepti micile favoruri.
TENDINTA DE IZOLARE desavarseste scenariul victimei perfecte. Un motiv in plus de autocompatimire, singuratatea apasatoare este precum picatura care umple paharul. Tristetea si amaraciunea sunt traite mai intens cand nu ai pe nimeni alaturi. Dupa ce l-ai respins, primul pas spre celalalt il poti face chiar tu!
NEPUTINTA INVATATA este un fenomen studiat de psihologia sociala, care explica pasivitatea oamenilor in si tuatiile neplacute. Cand simti ca n-ai puterea sa intervii, ca nu ai control, te resemnezi si accepti lucrurile asa cum sunt. Cu timpul, te obisnuiesti cu acest fel de abordare si nu mai incerci sa schimbi nimic, nici atunci cand ai putea sa schimbi ceva in bine. Tu cum faci deosebirea?
AUTOPROFETIA IMPLINITA explica modul in care asteptarile personale pot influenta cursul evenimentelor. Teoretic, tot ceea ce faci este conform convingerilor pe care le ai. Cu toate acestea, tendinta generala este sa atribui esecurile unor cauze exterioare, ca pe simple confirmari ale teoriilor tale. De cate ori n-ai spus stiam eu!, dupa ce te-ai expus unui anumit tip de risc? Stiai ca, din convingerea ca unii oameni sunt neprietenosi, manifesti la randul tau ostilitate fata de acestia? De cate ori te vei confrunta cu situatiile neplacute pe care le-ai anticipat, vei continua sa cataloghezi faptele ca fiind simple confirmari ale credintei tale. Vei fi tentata sa ignori contributia propriei tale atitudini, desi nu este un secret faptul ca ostilitatea nu stimuleaza amabilitatea. Din pacate, ambitia de a-ti dovedi ca teoriile tale despre lume si viata sunt corecte este in detrimentul tau. Alimentarea convingerilor negative vine cu pretul nefericirii. Ti se pare o afacere profitabila? Poate ca o solutie mai inteleapta ar fi sa te concentrezi mai mult asupra responsabilitatii care iti revine, asumandu-ti partea ta de control asupra vietii, in general.
CONCLUZII
Postura de victima este o adevarata capcana. O victima este blocata intr-un impas continuu. Totusi, anumite persoane simt o atractie irezistibila fata de postura de victima. Paradoxul victimizarii este ca asigura o stare de confort. A fi victima este o garantie a lipsei de griji, pentru ca nevinovatia te scuteste de orice responsabilitate.
Este mai usor sa arati cu degetul decat sa-ti asumi partea ta de vina dintr-o situatie. Doar ca, procedand astfel, te amagesti si te autosabotezi. In realitate, sunt prea putine situatiile in care sa n-ai niciun cuvant de spus ori in care intamplarea joaca un rol determinant.
De cele mai multe ori, se aplica sintagma adevarul este undeva la mijloc. Depasirea conditiei de victima este primul pas spre fericire.
Alternativa pentru renuntarea la postura de victima consta in curajul asumarii responsabilitatii pentru schimbarile pozitive.
DEOSEBIREA DINTRE VICTIMA SI MARTIR consta in faptul ca martirul se sacrifica pentru o cauza nobila, in timp ce victima se consuma mai mult din neputinta. Martirul isi apara cauza, asumandu-si cu demnitate suferinta personala. Sacrificiul poate ca smulge aprecieri, dar recompensa suprema este mai degraba in folosul celorlalti.
UN MODEL DE VICTIMIZARE IN DOI se poate caracteriza astfel: eu nu sunt OK, tu nu esti OK, nu avem pe nimeni pe lumea asta, dar ne avem unul pe celalalt!. Dependenta emotionala bolnavicioasa pe care o cultiva acest gen de relatie genereaza, mai devreme sau mai tarziu, probleme mari.
Autovictimizarea nu este numai o cale sigura de a-ti indeparta partenerul de viata, ci si una prin care treci din liga oamenilor puternici si cu incredere in sine in grupa mica a celor slabi de inger.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s